De la începutul lui 2014, Dolce a intrat tare pe piața transmisiunilor de motorsport din țara noastră. N-a durat mult până când părțile implicate au început să se înțepe în mediul online, încercând la nivel declarativ să tragă spuza pe turta lor.

Devoratorii de motorsport din România sunt destul de puțini și nu-mi place deloc să văd cum interesele comerciale ale acestor companii care își văd de profitul lor dau naștere la discuții aprinse și sciziuni argumentative. Mai ales cand pretextele sunt slabe și volatile, niciunii nefiind perfecți. Să trecem în revistă aberațiile din ultima vreme.

1. Așa cum scoate în evidență Max Hartung pe blogul său, atât Digi, cât și Dolce au călcat strâmb cu transmisiunile live, privilegiind tenisul, care are un program variabil. Însă e mult mai grav faptul ca Dolce a cumpărat drepturile de transmisie a seriei GP2 și a început să transmită abia de la Barcelona, ignorând complet etapa inaugurală din Bahrain !

2. Dacă Digi decide sa transmită etapa DTM înregistrat (pardon, în premieră, că sună mai bine), audiența va fi nulă. Chiar dacă unii se uită demult la acest campionat, de pe vremea Sport Klub sau chiar dinainte, cu siguranță vor găsi o cale să vadă în direct cursa. Și tocmai aceasta e problema televiziunilor, care pornesc de la premisa că nu există alternative online. E stupid să vii în 2014 cu o asemenea gândire, ca și cum toți clienții tăi ar fi pensionari. Dacă managerii Dolce au crezut că toți fanii Formulei 1 vor rezilia contractele cu Digi la începutul anului, probabil sunt extrem de naivi. Unii au făcut-o (mediul online îmi indică maxim 10% din pasionați, care zilele trecute se coagulau în jurul postării „Sunt singurul fraier care a trecut la Dolce?” pe deja-citatul grup de facebook), însă majoritatea au ales altceva. Detalii la punctul următor.

3. Dacă până anul trecut doar o mână de puriști, pasionați cu o reală cultură de motorsport, sau tributari forțați al altor companii de cablu decât Digi au recurs la streaming, fenomenul a luat amploare acum. Prin războaie mediatice puerile, televiziunile de sport, care oricum nu au un rating fantastic atunci când nu difuzează fotbal, își taie singure craca de sub picioare. Fanii descoperă cât de plăcut este să vezi Formula 1 pe Sky, unde o echipă întreagă de oameni iau interviuri la cald în timpul cursei, merg în punctele-cheie ale traseului și observă comportamentul monoposturilor și … nu prea încurcă căștile piloților din aceeași echipă. Și după ce privitorul dă de bine …

4. Aș fi mai ponderat în ceea ce privește bucuria nestăvilită a fanilor față de comentatorii Dolce. Sigur, orice lucru nou este privit cu entuziasm, iar legătura indisolubilă dintre dl. Putinică și o domnișoară de culoare pe nume Nicole a dus la un val de glume și ironii. Cunoscătorii îl apreciază pe Alexandru Dobai pentru experiență, unii având în bibliotecă ediții ale Motorscope, una dintre cele mai frumoase inițiative din domeniu. Însă n-am auzit tot atâtea cuvinte de laudă despre colegul său de comentariu, iar impresia generală a fanilor este că   ”se comentează mai la obiect, dar e cam plictisitor”. Chestie de gust, până la urmă.

Până la urmă ce vor fanii?

Vor să vadă motorsport. Se scoală chiar la ore inumane, își fac o cafea și se uită de la început la antrenamente libere în care uneori nu iese nicio mașină pe pistă vreo jumătate de oră. Voi detalia într-un alt articol importanța acestor sesiuni, mai ales în contextul regulamentului actual. Să întrebăm grupurile de fani dacă vor să se difuzeze antrenamentele de la DTM. Bineînțeles că vor! Aștept și sesiunile de antrenamente + calificări de la GP2 și GP3. Vorba aia, dacă tot au 4 canale și n-au ce difuza …

Vor să interacționeze cu comentatorii. Una e să ți se spună de zeci de ori o adresă de mail la care să scrii și alta e un schimb de replici și mesaje pe rețelele de socializare. Prezența activă a lui Berti Panaiot i-a creat o imagine pozitivă, iar faptul că și Florin Ion a cedat insistențelor și a venit în grupurile avizate de pe facebook este încurajator. Alexandru Dobai și Vlad Haralambie sunt de asemenea prezenți (ce-i drept, pasiv) în comunitățile respective.

Față de anul trecut, stăm bine. Nu mai avem un monopol Digi, ceea ce i-a determinat pe aceștia să ne aducă și IndyCar în case. Fanii strigă pentru BTCC și poate vor fi cândva auziți (eventual de un al treilea provider, ca să fie și mai și). Însă această bătaie de joc cu nedifuzarea live a evenimentelor îi va trimite pe toți pe net. De unde nu vor mai pleca, pentru că au văzut ce e dincolo de discuțiile acide și de războaie inutile.

Dincolo de Zid.

Suntem o mână de oameni și ne certăm ca-n codru, în loc să punem osul la dezvoltarea motorsportului românesc. Ne mirăm că nu avem circuite, echipe și piloți. Ne mirăm că nu avem un public suficient de numeros sau de cultivat. Stăm și ne mirăm, dând în cap oricărei inițiative și păreri a altuia. Stăm la tastaturi și ne șlefuim săgețile veninoase, sub umbrela unui drept primar de a distruge, de a nu fi constructiv, de a nu privi înainte.