Acum 100 ani, compoziția chimică a celebrelor răcoritoare Pepsi și Coca-Cola justifica încadrarea acestora în categoria băuturilor energizante. În urma unor demersuri de limitare a cantității de cofeină și de eliminare a folosirii cocainei în produsele alimentare, factorul energizant a fost eliminat din aceste sucuri, iar primul energizant de sine stătător a fost lansat în 1929 în Marea Britanie: Lucozade (sponsor episodic la McLaren, doar în 2012).
Explozia consumului acestor băuturi s-a lăsat mult așteptată. Primul concern care a lansat un brand de energizante pe piața de larg consum a fost tot Pepsi, în 1995 cu numele Josta. După câțiva ani, produsul a fost înlocuit cu AMP, brand asociat din 2008 cu mașina lui Dale Earnhardt Jr și cu etapa de NASCAR de pe Talladega SuperSpeedway (2008-2011).
Rivalii de la Coca-Cola s-au urcat târziu în trenul profitabil al energizantelor, lansând brandul Burn în 2001. De foarte multă vreme se vorbea în Formula 1 despre o implicare a gigantului american (speculațiile s-au întețit în perioada eliminării mărcilor de țigări, Ferrari fiind privită ca posibil partener datorită culorii roșii). Mișcarea a venit timid, la finele lui 2012, atunci când șefii de marketing ai Coca-Cola au anunțat că vor sponsoriza echipa Lotus începând cu următorul sezon, folosind însă brandul de energizante Burn.
În Europa, primele mărci de energizante ce au apărut în Formula 1 au apărut la Arrows (1995 HYPE, 1996-1997 Power Horse) și Sauber, cu binecunoscutul Red Bull (1995-2004). Red Bull a mai apărut în 2001-2002 și pe mașinile Arrows, dat fiind că Enrique Bernoldi era sponsorizat de concernul austriac. HYPE a migrat apoi la Williams-Renault, demarând ulterior un tip de sponsorizare mai special prin susținerea revistei și a siteului francez F1i. Însă cel mai important jucător în motorsport rămâne bătrânul Mateschitz.
În Statele Unite, iureșul este condus de Rockstar și Monster Energy. Dacă Rockstar este un brand relativ mic, singura sa implicare la nivel mondial fiind colaborarea cu Jorge Lorenzo, în America reușește să se asocieze cu o armată de piloți de motocross și cu mult-iubitul pilot de raliuri Tanner Foust. Monster Energy a apărut în 2009 în MotoGP, ca sponsor principal al echipei de client Yamaha Tech3. Din 2010 a devenit title sponsor al etapei de la Le Mans, iar din 2013 a apărut și pe motocicletele de uzină ale constructorului din Iwata, silindu-l astfel pe Lorenzo să renunțe la parteneriatul cu Rockstar. Pe lângă cei 4 piloți Yamaha, Monster mai are în portofoliu echipierii MarcVDS (Kallio și Rabat la Moto2, Livio Loi la Moto3), pe fostul rider Tech 3 Cal Crutchlow (Ducati) și pe fiul lui Randy Mamola, Dakota.
Compania Monster este prezentă și în cursele de Superbike, unde se implică alături de campionul mondial Tom Sykes, de Josh Brookes (BSB) și de echipa lui Keith Flint (solistul Prodigy). În F1, Monster s-a implicat alături de Mercedes începând cu sezonul 2010, iar dincolo de ocean vârful de lance al PR-ului lor este reprezentat de Ken Block.
Însă nicio altă companie nu a făcut nici a zecea parte din ce a reușit Red Bull. Abordarea matură a patronului Mateschitz l-a făcut să realizeze că asocierea firmei austriece cu motorsportul este un vector de imagine excelent. Răbdător, el a petrecut 10 ani doar ca sponsor (în F1 alături de Sauber și Arrows și în MotoGP alături de WCM Yamaha 1997-2002) înainte de a se implica total, prin cumpărarea unei echipe de Formula 1. Este abia în al zecelea an, iar palmaresul echipei sale cuprinde 47 de victorii, 57 de pole-positionuri și câte patru titluri la piloți și constructori. La acestea se adaugă performanțele echipei secunde Toro Rosso (1 pole, 1 victorie), cumpărate de la Paul Stoddart la finele anului 2005.
Red Bull a demarat un proiect de popularizare a Formulei 1 în diverse locații de pe glob, demonstrațiile lor atrăgând un public deosebit de numeros. În România, o asemenea demonstrație a avut loc la Mamaia, pe 2 mai 2009, cu participarea lui David Coulthard.
Metoda aplicată de echipa austriacă este diferită, aceștia înființând în 2001 Red Bull Junior Team, un program menit să descopere și să susțină financiar talente deosebite în drumul lor către Formula 1. 34 de tineri au făcut parte din acest program în trecut, iar în 2014 avem trei nume pe filiera încredințată judecății severe a doctorului Helmut Marko: Alex Lynn (câștigătorul primei curse GP3 din acest sezon), Carlos Sainz (liderul sezonului în Formula Renault 3.5) și Pierre Gasly (campion al categoriei inferioare, Formula Renault 2.0, anul trecut).
Denumirea de Red Bull Junior Team se folosea încă din 1999 de către echipa de F3000 a lui Helmut Marko (RSM Marko), însă programul european pentru susținerea tinerilor piloți a debutat după doi ani. Chiar dacă a dat un singur câștigător de curse în Formula 1 (evident, Vettel), filiera a fost de folos multor piloți ce și-au putut continua carierele periclitate de lipsa bugetului. Alții au acuzat rigoarea și standardele înainte impuse de Marko și au fost eliminați din program, suferind adevărate blocaje psihice. În acest sens, este de notat ”decapitarea” cuplului Buemi-Alguersuari de la Toro Rosso, dar și tragerea pe linie moartă a lui Antonio Felix da Costa.
În prezent, WEC și DTM profită cel mai mult de pe urma programului Red Bull, având o serie de piloți buni înregimentați. Pe turismele germane concurează Robert Wickens (în programul RB în 2007), Felix da Costa (2012-2013), Daniel Juncadella (2008-2009), iar în trecut a mai fost Filipe Albuquerque (2007). În anduranță i-am putut vedea pe Neel Jani, Brendon Hartley, Jean-Karl Vernay, Karun Chandhok și Sebastien Buemi.
În seriile inferioare, Red Bull a dictat și vopsirea mașinilor acestor piloți în culorile sponsorului, cel mai adesea fiind vorba de echipa Arden International, condusă de Gary Horner, tatăl lui Christian. Mark Webber a fost coacționar al echipei până anul acesta. În 2014 situația este mai ambiguă, dat fiind că englezul Lynn concurează pe monopostul celor de la Carlin, vopsit în culorile Red Bull identice cu livery-ul Arden al lui Sainz Jr. și Kvyat de anul trecut! În Formula Renault 3.5 este și mai mare confuzia, spectatorul neavizat fiind convins că Sainz Jr. și Gasly sunt colegi, chiar dacă primul este la DAMS, iar al doilea la Tech 1 Racing.
Red Bull și-a asociat imaginea cu Citroen și Sebastian Loeb în anii de glorie, dar a sponsorizat și aventura lui Kimi Raikkonen în WRC. De asemenea, producătorul austriac de băuturi are un parteneriat vechi de un deceniu cu echipa de uzină Audi din DTM, Abt Sportsline.
În MotoGP, Red Bull a demarat proiectul Rookies Cup în 2007, această competiție monomarcă (125cc) fiind o trambulină pentru clasa Moto3. Dintre campionii seriei, îi notăm pe Johann Zarco, Jakub Kornfeil și Karel Hanika, iar vicecampioni remarcabili au fost Luis Salom, Danny Kent, Arthur Sissis. Cursele din această cupă monomarcă vor fi acoperite de site-ul nostru începând cu etapa italiană de la Mugello.
La clasa Moto3, Red Bull are un parteneriat durabil cu echipa KTM a lui Niklas Ajo, campioană la piloți prin Mike di Meglio (2008), Marc Marquez (2010) și Sandro Cortese (2012). Anul acesta, sponsorizarea Red Bull include și echipa secundă KTM, ce participă sub numele Husqvarna, dar și piloți individuali precum Khairuddin Zulfahmi, Arthur Sissis și Phillip Ottl. Piloții Red Bull de la clasa intermediară, Moto2, sunt Luis Salom, Jonas Folger, Sandro Cortese și Danny Kent.
La clasa regină, logo-ul austriecilor este cel mai vizibil pe căștile echipierilor Repsol Honda (Marquez și Pedrosa), dar și pe Honda LCR a germanului Stefan Bradl. Etapele americane de la Austin, Laguna Seca sau Indianapolis au fost de asemenea sponsorizate de RedBull. În Superbike, pilotul lor este nordirlandezul Johnny Rea, iar la clasa Supersport sunt partenerii legendarului rider turc Kenan Sofuoglu.
Dietrich Mateschitz a salvat circuitul austriac A1-Ring, cumpărând complexul și contribuind ulterior la modernizarea sa. Traseul a fost redeschis în 2011, fiind de atunci o prezență constantă în calendarul DTM. Bernie Ecclestone i-a oferit un frumos cadou prietenului său austriac anul trecut, oferindu-i dreptul de readuce în 2014 Formula 1 pe traseul rămas celebru prin replica lui Jean Todt
Rubens, let Michael pass for the Championship!
Controversa a continuat în ultima vreme, după ce au fost redenumite câteva viraje ale traseului, fiind eliminat omagiul pentru Niki Lauda, actualmente în stafful rivalilor de la Mercedes. Pretextul invocat, cel al găsirii unor sponsori pentru ca Mateschitz să nu suporte integral costurile, este foarte slab, dat fiind că pe traseul numit acum Red Bull Ring ultimul viraj se numește … Red Bull Mobile!
O altă controversă legată de băuturile energizante a fost disputa dintre Paul di Resta și fostul său manager, nimeni altul decât tatăl lui Lewis Hamilton, Anthony. Paul di Resta a fost abordat de producătorul de băuturi Go Fast, în vederea unei sponsorizări în valoare de peste 5,5 milioane de Euro. Scoțianul i-a expus propunerea managerului său, iar Hamilton i-a răspuns că pentru a putea obține de la echipa Force India drepturile de sponsorizare personală pe sectorul băuturi, va trebui ca Paul să plătească echipei circa 2 milioane de Euro. Di Resta nu l-a crezut și a întrebat singur echipa, iar suma confirmată era de doar 1 milion de Euro pentru respectivele drepturi, diferența fiind evident vizată spre subtilizare de către Hamilton. Pilotul a reziliat imediat contractul cu managerul englez, care mințise și compania Go Fast, afirmând că ar fi cumpărat deja de la Force India acele drepturi!
Anthony Hamilton și-a compromis credibilitatea în urma acestui scandal, prin poziția sa memorabilă:
Este acceptabil să distorsionezi adevărul dacă este în beneficiul clientului tău.
Un caz special în domeniu este cel al pilotului NASCAR Robby Gordon, care concurează pentru propria echipă. Acesta a fost sponsorizat pe rând de Red Bull și Monster. În 2011, Gordon și-a luat inima în dinți și a înființat propria companie de băuturi energizante, Speed Energy, care i-a devenit implicit și sponsor.
O altă situație deosebită este cea a sponsorului MG (Jason Plato, Sam Tordoff) din BTCC, KX energy drink. Această companie a lansat KX Academy, un proiect special de susținere a tinerilor piloți de peste 18 ani. Sam Tordoff a ajuns în echipa de uzină MG după ce a trecut prin această academie, fiind urmat acum pe calea BTCC de alt absolvent, Tom Ingram.
În concluzie, băuturile energizante nu au acceptat poziția de sponsori clasici, care doar virează sume de bani către echipe și folosesc piloții ca vectori de imagine, ci au condus la adevărate filiere ce rivalizează cu academiile marilor constructori, facilitând accesul tinerilor către marea performanță. Pe fondul crizei economice și al dispariției reclamelor la tutun, energizantele devin răul necesar al motorsportului actual și adesea obțin exact ceea ce își doresc, pe căile pe care doresc, pentru că esența este aceeași – banul dictează.