Este știut faptul că piloții din formulele de monoposturi visează cu ochii deschiși la un viitor în Formula 1. Puțini ajung, mulți se reorientează. Iar cursa de la Le Mans este cea mai prestigioasă opțiune, atât pentru cei ce au cochetat cu F1, cât și pentru cei care n-au mai prins niciodată acel tren, chiar dacă respectivii driveri nu fac program complet în WEC. Sunt nu mai puțin de 20 de nume.
LMP1
Lucas di Grassi (Audi #1), a avut rezultate foarte bune în GP2, unde a obținut cinci victorii în perioada 2006-2009, fiind și vicecampion al seriei. Aventura sa în Formula 1 s-a încheiat rapid, după un sezon agonizant cu nou-înființata Virgin Racing. În tabăra constructorului din Ingolstadt, pe modelul cu numărul 3, se mai regăsesc Filipe Albuquerque (GP2-2007), trecut ulterior și prin DTM, și Marco Bonanomi, italianul concurând însă doar în seria efemeră GP2 Asia (2008-2009), unde a marcat și un succes.
Cei de la Toyota au pe mașina cu numărul 8 doi piloți cu victorii în seria GP2: Nicolas Lapierre (2005-2007) și Sebastien Buemi (2007-2008). Dacă francezul nu a gustat niciodată din plăcerile (sau durerile) F1, Buemi a încercat să intre în grațiile doctorului Helmut Marko, însă a fost concediat subit și s-a refugiat în anduranță.
Tot pe filiera Red Bull vin și cei doi piloți din tabăra Porsche care au trecut și prin GP2: Neel Jani (dublu învingător în 2005-2006) și Brendon Hartley (2010-2012). Așadar, distribuție echilibrată, numărul de modele adus de fiecare constructor de la LMP1-H fiind egal cu numărul de piloți școliți în GP2.
Singurul campion GP2 prezent pe grila de la Le Mans este elvețianul Fabio Leimer , component al echipajului Rebellion cu numărul 12. Practic, din cei 9 campioni ai seriei, cinci sunt titulari în Formula 1 (Rosberg, Hamilton, Hulkenberg, Maldonado, Grosjean), Valsecchi încă nu a renunțat la acest vis, Glock a migrat către DTM, Pantano a trecut la competițiile de GT, iar Leimer, care niciodată nu a avut o susținere financiară puternică, a fost salvat de conaționali și pus în această mașină.
LMP2
Și la clasa inferioară a prototipurilor avem o serie lungă de foști piloți GP2: Olivier Pla (Morgan #26), Ho-Pin Tung (Ligier #33), Jon Lancaster (Oreca #34), Nelson Panciatici (Alpine #36). O mențiune specială este necesară pentru echipajul Oreca #48, compus în integralitate din absolvenți ai școlii păstorite de Bruno Michel: Karun Chandhok (2007-2009), Rodolfo Gonzalez (2009-2012) și singurul pilot din actualul platou, francezul Nathanael Berthon (Trident).
GTE Pro, GTE Am
În mod firesc, numărul piloților veniți din GP2 scade în categoriile GTE, însă tot putem menționa câteva nume. La clasa superioară rulează Alvaro Parente, Bruno Senna, Davide Rigon și James Calado, iar la clasa inferioară îl regăsim pe britanicul Sam Bird, vicecampion al seriei anul trecut cu echipa Russian Time.
Trebuie remarcat și efortul tinerilor ce concurează anul acesta în GP3 și acum își încearcă norocul la Le Mans. Dacă Adderly Fong (Jenzer) debutează în regiunea Sarthe anul acesta, Jann Mardenborough (Arden) vine după un podium obținut anul trecut cu cei de la Greaves Motorsport. Așteptările de la pilotul englez școlit în academia PlayStation-Nissan sunt destul de mari, însă pilotul este încă indecis cu privire la direcția de viitor a carierei sale. O nouă performanță în acest weekend, pe fondul unor rezultate modeste în F3 și GP3, ar putea înclina decisiv balanța.
Am exclus piloții cu experiență în F3000, deoarece aceștia sunt acum trecuți de prima tinerețe. Observând răspândirea uniformă a acestor tineri în clasele de prototipuri, putem saluta curajul marilor echipe în a întineri echipajele, oferind șanse foștilor sau actualilor piloți din formulele inferioare să îmbrățișeze o carieră de succes în anduranță. Și ce loc este mai potrivit să-ți faci un nume decât miticul traseu de 13km din Pays de la Loire?
sursa imagini: rebellion racing