Într-o țară plină de aspiranți la roluri neoficiale de lideri de opinie, diverse personaje cu trecut ambiguu și calitate îndoielnică recurg la bloguri și pagini de facebook în care își dau cu părerea despre orice. Presupunând că ar avea măcar o arie de competență în care sunt suverani (sic), categoric n-au cum să fie în măsură să-și dea cu părerea despre orice. Dar asta nu-i oprește.

Se ia una bucată Lucian Mîndruță, care decide să devină popular, să fie citit de juma’de țară pe facebook și pe blog. Nu-i mai ajunge postura civilizat-pasivă în care citea de pe prompter știrile și ideile nu-i dau pace.

Cronologie:

1. Începe să emită pensée-uri pe net, iar lumea se raliază, comentează, se aprinde. Dacă i-a mers lui Tudor Chirilă, Lucian știe că are o formație intelectuală mai solidă, de pe vremea când era peretele la care vorbea tătuca Brucan.

2. Tonomatul de profeții trebuie să producă constant, așa că se aplică rețeta B&B, Badea/Banciu: se ia orice subiect de actualitate și se mestecă. Fie că ai o părere sau nu.

Așa cum zice și subtitlul blogului respectiv, pe scurt despre absolut tot.

3. Cel mai adesea n-ai nicio părere. Pentru un jurnalist integru, aceasta e o problemă, motiv pentru care alege să tacă. Dar valvârtejul online și nevoia de autoafirmare indusă de un ego tot mai puternic odată cu creșterea numărului de followeri te împinge să faci ceva, orice!

Așa cum zice și titlul blogului respectiv, închiriezi idei.

4. Și atunci te faci avocatul diavolului. Alegi o direcție trendy de urmat (cum ar fi negativismul lui Cioran, ecologia, atingerea corzilor sensibile ale oamenilor) și arunci pastila. Mîndruță alege cartea socialismului naiv, de filieră haiducească. Rețeta e foarte populară de sute de ani Vulgul l-a apreciat pe Robin Hood sau pe Ivanhoe, s-au scris cărți, s-au făcut filme. Chiar și un criminal precum Terente s-a bucurat de faimă pentru că lua de la bogați și dădea la săraci.

Însă, așa cum minciuna repetată ajunge să-și convingă autorul de veridicitatea ei iluzorie, aceste verticale împrumutate se fundamentează pe complexele proprii și ajung să te definească, chiar dacă la început erau doar o mască propusă cititorilor, la comandă. Oamenii te injură, trebuie să faci slalom printre sudalme, dar te-ai obișnuit cu reversul medaliei și cu mirosul, încă de prima dată când ai aruncat cu rahat gratuit, pentru rating.

Prima oară când Mîndruță s-a băgat unde nu se pricepe a fost în iarnă, la doar câteva zile după incidentul nefericit al lui Schumacher. Desigur, postarea sa joacă murdar, ocolind informații obiective care nu-i deservesc interesele. Conform lui Mîndruță, Schumi este un iresponsabil care încalcă normele schiatului și nu merită compătimit. Evident, analiza incidentului arăta clar că Schumi rula cu viteză mică și se abătuse de la traiectoria pistei de coborâre pentru a ajuta o altă persoană. Ba chiar mai și spune că în presă sunt omise fapte pentru ca germanul să fie portretizat ca erou, când cele mai crase omisiuni sunt tocmai ale sale! Orice om ordinar ar putea spune “bine că a murit ăla care a provocat accidentul rutier”. Când te erijezi în textier de facebook cu mii de oameni aflați cu ochii pe tine, nu-ți mai permiți luxul unor asemenea scăpări iresponsabile. A se vedea cazul Donald Sterling, care nici n-a postat pe facebook și nici n-a zis ceva atât de infect.

Gânditorul post-brucanian recidivează ieri cu același ton de Avram Iancu, poate-poate ajunge și el pe o bancnotă peste 200 de ani. Merită tot disprețul pentru că aplică șablonul folosit de mii de ori în țara noastră, la un alt fel de om, pe care n-a avut el niciodată onoarea de a-l avea alături. Dacă bogații noștri sunt acuzați că și-au obținut averile în mod ilegal, iar extrapolarea la toți nu va genera multe erori și excepții, este absolut jenant să insinuezi că familia Schumacher nu-și merită cu prisosință banii din cont. Aici nu este vorba de condiția de sportiv exemplar a lui Michael, ci de suferința unui om aflat în comă timp de jumătate de an. Iar să empatizezi cu trăirile familiei este atât de dificil, încât dacă nu reușești, măcar apleci capul în pământ și le respecți suferința. Mîndruță a ratat o bună ocazie de a tăcea, cum spun francezii adesea despre politrucii lor.

Însă asta face și publicul agramat care formează masa de manevră ce-l ridică pe unul ca Mîndruță în postura de voce cu greutate. Extrapolează aberațiile și deformările gândirii autohtone la întregul univers, merge în occident pentru a trage țeapă, în stil românesc, nu pentru a lua lecții de civilizație. Iar dacă permitem ca formatorii noștri de opinie de factură tabloidă sau neo-comunistă, precum Mîndruță, Chirilă (descendent deviat al unui tată legendar) sau Constantinescu, să se exprime în continuare cu diletantism și perversitate pe orice subiect, acei puțini oameni care mai gândesc autonom vor fi călcați în picioare de o turmă de milioane de cârtițe demne de milă, labile la orice argumentație și mândre de asta.

Cât despre Dumnezeul Mîndruță care n-are niciun Dumnezeu (în ambele sensuri), el va dispărea din atenția publică chiar dacă se agață de orice subiect, pentru că asta-i boala fast living și a Internetului: calitatea scade, însă omul se plictisește tot mai repede de aceleași texte și caută ceva proaspăt, pentru că are de unde alege. Probabil Mîndruță regretă, precum mentorul său Brucan, vremurile în care aveam un singur post TV care controla informația. Să ne așteptăm la mențiuni subtil-laudative ale modelului chinez pe acest portal al stângii fără cap și fără ideologie, unde nu se produce nimic nou, ci doar se inchiriază idei.

Update 27 iunie> Noroc de screenshoturi, căci așa procedează lașii – aruncă o petardă și-apoi fug. Postarea a fost ștearsă, pentru că L.M. s-a pliat perfect pe cultura facebook, unde nu mai contează ce ai făcut/spus ieri.