Departe de a fi nostalgic, Bernie Ecclestone a dat curs intereselor financiare mexicane din F1, fapt ce a dus la confirmarea revenirii traseului Hermanos Rodriguez în calendarul anului viitor. Există însă o problemă, iar scânteile nu vin de la traversarea denivelărilor pistei, ci de la un proiect nepopular de modificare a ultimului viraj.

N-au trecut nici două săptămâni de la comemorarea decesului lui Pedro Rodriguez în 1971. De atunci, Mexicul nu a mai avut prezențe notabile în cursele de Grand Prix, timp de 40 de ani. Sergio Perez a fost confirmat ca pilot Sauber la începutul lui 2011, iar finanțele familiei Slim l-au păstrat într-o poziție confortabilă. Ulterior, pe aceeași filieră a sosit și Esteban Gutierrez, campion al seriei GP3.

Așadar, interesul mexicanilor a crescut în ultimii ani datorită prezenței celor doi conaționali. N-a durat mult până la redeschiderea subiectului unei curse în Mexic, zvonurile fiind prezente de vreo doi ani. După revenirea Austriei, datorată exclusiv relației dintre Bernie și patronul Red Bull, Dietrich Mateschitz, iată cum Formula 1 revine pe un alt traseu cu istorie, unde mai fusese prezentă în două perioade distincte. Să nu ne lăsăm păcăliți, crezând că Mr. E. a aplecat urechea la fanii care acuzau exilarea F1 în deșerturi pustii și țări fără cultură de racing. Este vorba doar de bani. Altfel, aveam demult o cursă în Franța, spre exemplu, de unde provin trei piloți (Grosjean, Bianchi, Vergne) și un motorist (Renault).

Prima vizită în Mexic a avut loc în 1962, însă cursa nu a contat pentru campionatul mondial, deși s-a bucurat de prezențele de top. Localnicii au suferit un șoc teribil, asistând la decesul autohtonului Ricardo Rodriguez în urma unui impact în celebrul viraj Peraltada. În 1963, etapa mexicană a fost inclusă în campionat, fiind o prezență constantă până în 1970. Cele mai celebre momente desfășurate aici au fost tranșarea disputei pentru titlul din 1964, prima victorie Honda din 1965 și acontarea titlului din 1968 de către Graham Hill. Jim Clark a triumfat de trei ori în Mexico City. În 1970, publicul a venit în număr considerabil (200.000 spectatori), pentru a-și vedea idolul: Pedro Rodriguez.

Astrul mexican s-a stins în 1971, iar etapa a dispărut din campionat. Traseul din parcul Magdalena Mixhuca a fost redenumit “Hermanos Rodriguez” în onoarea celor doi frați, iar cursele de nivel înalt au revenit în anii ’80, după ce traseul a suferit mici modificări de layout și mari schimbări în termeni de securitate. După două prezențe în Indycar (1980-81), traseul a revenit în calendarul F1 în 1986, fiind scena primei victorii din cariera lui Gerhard Berger, la bordul superbului model Benetton-BMW.

Caracterul denivelat al pistei a fost mereu o problemă majoră, dat fiind că este situat fix pe o falie, între două plăci tectonice adesea în mișcare. Ayrton Senna a suferit în 1991 un accident în celebrul viraj cu banking Peraltada, similar cu Parabolica de la Monza și cu varianta de ocolire a lacului de la Buenos Aires. Brazilianul a criticat prezența bankingului, provocând eliminarea diferenței de nivel între interiorul și exteriorul pistei, diminuând astfel viteza de parcurgere a ultimului viraj. În 1992 avea să fie ultima cursă în Mexico City, pe fondul degradării pistei și a declinului financiar al capitalei mexicane.

Acum s-a confirmat revenirea pe acest traseu de tradiție, însă controversele nu lipsesc. Când spui „Circuito Hermanos Rodriguez”, primul element care-ți vine în minte este tocmai acel ultim viraj, desprins parcă din vremuri de real eroism: Peraltada. La fel cum nu poate fi uitat vechiul layout de la Hockenheim de fiecare dată când se vizitează insipidul traseu actual, faptul că se discută despre eliminarea ultimului viraj din Mexic „din motive de siguranță” este o infamie și aduce un real prejudiciu de imagine piloților actuali. Aceștia sunt adesea puși în inferioritate în raport cu predecesorii săi, care au avut parte de provocări deosebite pe traseele de Grand Prix. Prima inițiativă a vizat doar introducerea unei șicane înainte de Peraltada, pentru cursele Champ Car de la mijlocul anilor 2000.

Mai mult, și primul viraj al pistei din anii ’60, Espiral, a fost ulterior eliminat în anii ’80, într-o aparentă campanie a FIA împotriva virajelor cu rază variabilă descrescător. Acestea au revenit în perioada Tilke (a se vedea Malaysia, una dintre creațiile reușite ale germanului), însă în contextul unor spații de degajare extrem de largi, consecința negativă fiind depărtarea tribunelor de pistă. Planul mexicanilor este de a modifica minor aproape toate secțiunile virajate dinainte de ultimul viraj, pentru a le aduce la standardele impuse de normele de securitate. Șicanele vor deveni mai înguste, iar acele de păr mai strânse.

Când spui Spa, nu poți elimina Eau Rouge (în 1994 s-a văzut ce înseamnă). La Monza, nimeni nu și-ar putea imagina o șicană în mijlocul virajului Parabolica. Să sperăm așadar că vocile pasionaților vor fi auzite, iar la MP al Mexicului din 2015 să nu venim pe un traseu amputat de cel mai memorabil viraj. Dacă moartea lui Ricardo Rodriguez și adversitatea lui Senna nu i-au pus cruce, ar fi ridicol să-i fie naș vremurile actuale.