Înainte de admiterea la liceu sau de bacalaureat, toți copiii se culcau devreme. Cu excepția celor ce-și trăgeau întreaga energie din trăirea curselor, pentru care distracția începea la miez de noapte, odată cu startul de la Montréal. Iar toamna, când spuneai “15 septembrie” te gândeai întâi la Monza, nu la prima zi de școală.

Anul acesta, Bernie n-a prea avut chef să se consulte cu ministrul educației, iar etapa italiană a fost programată cu o săptămână mai devreme. Tot răul spre bine, de vreme ce pentru publicul larg Formula 1 ajunge să sufoce restul competițiilor motorizate, la fel cum la umbra unui nuc nu crește iarba. Weekendul recent încheiat ne-a purtat printr-o sumedenie de trăiri și momente memorabile, ce se transformă în tot atâtea motive ca, prin ploaia mocănească și sumbră, copiii să aibă motiv să zâmbească larg cu fiecare aducere aminte.

Trecând prin toată paleta meteorologică, a fost soare la Mugello în ziua cursei. Soare auriu pe cer, tribune aurii pentru care doar Valentino Rossi conta. Pe un circuit favorabil Yamaha, faptul că Marquez a comis o eroare umană nu-i știrbește cu nimic triumful legendei italiene, de vreme ce și-a bătut coechipierul în luptă dreaptă, fapt improbabil în urmă cu doisprezece luni. Victoria de la Misano are o însemnătate mai mare decât acea conjunctură favorabilă de la Assen (ploaie, adversari accidentați), iar cohortele de fani au avut de așteptat 13 etape până să-și primească marea bucurie. Simoncelli zâmbește și el.

În această iarnă, dorul de motorsport ne va fi alinat de noua competiție electrică ce a debutat acum două zile la Beijing. Formula E începe promițător, cu douăzeci de piloți cu pedigree: 12 au trecut și prin Formula 1, alții măcar au testat sau au mers în GP2. Câteva nume vin din IndyCar, există și prezențe feminine, echipele implicate au greutate (Audi, Andretti, Trulli, Virgin, DAMS etc.) și cursele se desfășoară în condiții atractive. Însă cel mai important aspect este cel imposibil de prevăzut – prezența mediatică a fost mult sporită prin accidentul din ultimul viraj, în care Nicolas Prost i-a închis nesportiv ușa în nas lui Heidfeld, făcând astfel un crash-test în văzul lumii, pe care monopostul Venturi l-a trecut cu brio. Brazilienii, mari consumatori de motorsport și totodată deschiși la nou (membri BRICS, de altfel) și-au votat masiv conaționalii, oferindu-le acel Fan Boost de 30KW lui Bruno Senna și Lucas di Grassi. Răsplata a venit de la cel din urmă, care se afla în cea mai bună poziție pentru a profita de pe urma incidentului dintre lideri, moștenind victoria inaugurală a seriei.

“O luăm pas cu pas, ne gândim doar la etapa ce urmează.” Acest tip de gândire, menit să evite euforia proximității unui titlu înainte de vreme, a mers de minune anul trecut în campionatul spaniol, când Atletico Madrid a răpus giganții grație filosofiei lui Simeone. Marco Wittmann ne-a împărtășit aceeași convingere în cadrul discuției de la Spielberg, iar șefii de la BMW au putut să-i imprime acestui tânăr modest și capabil mentalitatea potrivită. Răsplata a venit într-o zi ploioasă pe Lausitzring, unde Wittmann a încheiat socotelile, acontându-și titlul DTM cu două etape înainte de final. Bavarezii își continuă tradiția de a învinge la debutul unui nou model (1984 – 635CSi – Strycek, 1987 – M3 – Van de Poele, 2012 – noul M3 – Spengler, 2014 – M4), iar Wittmann desăvârșește o frumoasă poveste a unui mare talent din F3, care a acceptat să petreacă anul 2012 ca pilot de teste BMW, primind ulterior răsplata unui volan în seria germană pe care a dominat-o în cel de-al doilea sezon. Unde am mai văzut asta? La un anume Bernd Schneider…

Aceeași ploaie apăsătoare a marcat prima mea vizită la Seria Mondială Renault, prilej pentru ca marile talente să se arate, în pofida materialului tehnic. Roberto Merhi a părut desprins din Formula 1 (de care este tot mai aproape), câștigând cu jumătate de minut avans într-o manșă de doar 40 de minute. Ceva mai în spate, Pierre Gasly se evidenția printr-o manevră blitz ce-i aducea locul secund în chiar ultimul viraj. Ghiotto, Tunjo sau Mavlanov nu sunt de obicei protagoniști ai întrecerii, însă condițiile atipice le-au scos în evidență calitățile. Duminică, s-a revenit pe uscat și Merhi și-a continuat operațiunea de recuperare în fața lui Carlos Sainz, vădit afectat de toate veștile din ultima vreme.

Ca jurnalist, trebuie să aplaud inițiativa celor de la Renault, care depun un efort considerabil în organizarea unei competiții solide și spectaculoase, dar totodată foarte primitoare pentru publicul larg. Prezența în tribune a fost destul de numeroasă (comparabilă cu etapa DTM disputată în iunie pe același traseu), iar demonstrațiile lui Jean Ragnotti și David Coulthard (Red Bull RB8) au rezolvat problema obișnuită a timpilor morți dintre curse. În centrul de presă, jurnaliștii francezi predominau, iar amabilitatea lor mi-a permis să studiez mai de aproape automatismele celor cu 40 de ani vechime în domeniu. Conferințele de presă au avut un aer intim și relaxat, departe de formalismele din Formula 1, însă deloc lipsite de substanță. Așadar, recomand această competiție atât pentru spectatori (accesul era gratuit, de altfel), cât și pentru tinerii jurnaliști care vor să pornească pe această cale.

Poate unii dintre aceștia pășesc astăzi printre castane, cu un buchet de flori în mână pentru doamna învățătoare. Abia aștept să-i întâlnesc, peste ani, prin paddockurile marilor competiții. Acum însă, cu bateriile încărcate precum monopostul Spark-Renault, este vreme de studiu, atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.

PS: Acum 11 ani avea loc etapa de la Monza, cu Michael Schumacher revenind în formă, după ce războiul pneurilor a luat o nouă turnură. Victoria germanului în fieful Ferrari avea să fie începutul sprintului către al șaselea titlu mondial, într-o toamnă fantastică de curse.