Paleta largă de curse din weekend ne-a reamintit tuturor cât de multe riscuri își asumă eroii noștri, iar sursele pericolului au variat în funcție de traseu și de competitor.

După ce a fost scos din calendar pe motive de siguranță, circuitul olandez de la Zandvoort a revenit în DTM ca înlocuitor al etapei chineze. Dacă la Monaco spectatorii nu prea au motive de bucurie la neutralizarea cursei, de vreme ce posibilitățile de depășire sunt extrem de limitate, nu același lucru se aplică pe traseul de lângă Amsterdam, unde proximitatea glisierelor și zonele reduse de fugă, cu iarbă umedă sau cu pietriș, au dus la patru apariții ale mașinii de siguranță. Strategiile au fost date peste cap, însă nimeni nu s-a mulțumit să ruleze în șir indian, Ekstrom reușind să învingă după șapte depășiri succesive efectuate în decurs de doar patru tururi. Din fericire, accidentele au fost minore și nimeni nu l-a imitat pe nefericitul Peter Dumbreck, chiar dacă Augusto Farfus a trecut printr-un moment fierbinte.

În Sudul Franței, la Paul Ricard, s-a desfășurat penultima etapă a Seriei Mondiale Renault. Traseul de lângă Marseille este fix opusul celui de la Zandvoort: zonele de eșapare sunt largi cât vezi cu ochii și acoperite cu un asfalt rugos. Practic, pe Le Castellet nu poți să ieși în decor, pentru simplul fapt că nu există decor. Pur și simplu părăsești temporar zona delimitată de liniile albe, furat poate de peisajul caleidoscopic și de lipsa reperelor pentru frânare, fapt de care se plâng adesea piloții. Iar rezultatele dramatice s-au produs în Formula Renault 2.0, unde tăiatul virajelor fără a reduce viteza a dus la un accident serios.

Seria europeană de turisme a făcut deplasarea în Italia, pe legendarul traseu Enna Pergusa. Șicanele extrem de solicitante au fost flancate de turnulețe de pneuri ce aminteau de cursa de la Monza din 1996, când Damon Hill a abandonat după ce le-a percutat, iar Michael Schumacher a câștigat în pofida unui contact cu aceleași bariere artificiale.

La cinci ani după ce Formula 1 a atins borna celor 800 de curse, este rândul motomondialului să celebreze același cuantum. Ploaia a venit în momentul crucial al cursei, când mai erau destul de puține tururi pentru ca temerarii să fie tentați să facă echilibristică și să nu intre la boxe. Cel mai curajos a fost, desigur, Marc Marquez, însă nici măcar el n-a putut rezista în șaua motocicletei. Dacă la automobilism s-au mai văzut demostrații de tip Donington 1993, Spa 1995 sau Nurburgring 1999, ultima relatată pe larg la celebrarea a 15 ani de la eveniment, pericolul de a rula pe două roți cu slickuri pe ploaie este și mai mare. S-a văzut cât de riscantă poate fi o căzătură chiar dinainte de venirea ploii, când Valentino Rossi le-a dat emoții tuturor și a ajuns la spital pentru verificări în urma loviturii la cap.

Însă cel mai dramatic accident al weekendului a avut loc pe varianta National a traseului de la Silverstone, unde s-a desfășurat penultima rundă a BTCC. Rob Collard a reușit să scape teafăr dintr-un șoc teribil ce dovedește progresul real al mașinilot NGTC în materie de siguranță. După ce am văzut în IndyCar odată cu introducerea indestructibilei DW12, iată cum și turismele ajung la un grad de siguranță extrem de ridicat. Collard și Farfus au mers ieri pe propriile picioare, ceea ce este o performanță în sine.

Văzând toate acestea, este bine că Jason Plato a jucat curat în duelul său cu Colin Turkington, Deși avea mare nevoie ca BMW-ul să nu puncteze, englezul de la MG n-a întrecut limitele sportivității, iar Turkington a adunat suficiente puncte pentru a veni la finala de la Brands Hatch din postura de mare favorit. Cursa a treia a zilei este acel moment definitoriu al sezonului, iar dacă n-ați apucat să o vedeți, nu e de ratat.