Mijlocul lui octombrie aduce primele verdicte în seriile motorizate, cele mai clare dispute fiind tranșate cu anticipație în această perioadă. Am asistat la aceste concluzii într-un mediu ce respiră motorsport.

Cursa inaugurală de la Soci a fost de departe cea mai monotonă reprezentație a stagiunii, după ce Nico Rosberg și-a tăiat singur craca și a reprodus eroarea de la Monza în primii metri ai cursei. Superioritatea materialului tehnic l-a adus însă pe german înapoi până pe locul secund, motiv pentru care o asemenea recuperare devine aproape insignifiantă în context istoric. Însă dominația mașinilor germane și-a atins scopul, iar titlul constructorilor a fost asigurat în Rusia. Bunul simț a primat, iar la bine cei de la Mercedes și-au amintit că la greu Ross Brawn a avut o contribuție decisivă la prima coroană mondială.

În 1955 încă nu exista decât clasamentul piloților, unde Fangio s-a impus pentru echipa germană. În acel an, dezastrul de la Le Mans a determinat anularea mai multor etape (Franța, Germania, Elveția, Spania), iar Mercedes s-a retras din competiția-regină, revenind abia în 1993 ca motorist și în 2010 ca și echipă oficială. Una dintre aceste runde anulate în 1955 a fost Pedralbes, traseu ușor de bătut astăzi cu pasul, fiind compus dintr-o serie de bulevarde din apropierea Camp Nou. De la Avinguda Diagonal  la Parcul Olimpic din Soci nu-i greu să observi ce s-a pierdut și încotro se merge.

Privind astăzi un Smart cum își dezlănțuie întreaga putere pe fosta linie de start-sosire de la Pedralbes, îți vine să strâmbi din nas și să faci abstracție de mașinile actuale. Fosta linie a boxelor este gazda unui salon auto organizat de RACC, unde Honda este singurul constructor ce joacă acea carte sentimentală a legăturii cu motorsportul: imaginile din F1, MotoGP și WTCC sunt deosebit de potrivite în context. Marquez a devenit cel mai tânăr dublu campion mondial la Motegi, iar Mehdi Bennani și-a trecut în cont prima sa victorie din carieră pe tărâm chinez.

Presa catalană i-a dedicat lui Marc zeci de pagini și toată lumea citea despre asta la terase. Este cel de-al 42-lei titlu spaniol la toate clasele și se profilează în următoarea lună încă două succese! Nici nu-ți vine să mai faci comparații despre cultura de motorsport de la noi și de la ei. Când ești într-un asemenea ambient îți savurezi empanada și te cufunzi în atmosferă. Însă cei ce mi-ar spune “bine bine, dar performerii sunt spanioli, sentimentul național contează” sunt invitați să deschidă orice ziar de sport și să citească despre succesele Citroen în WTCC sau despre titlurile acontate de Palmer în GP2 și de Ocon în Formula 3.

Iar ca să nu fie totul roz și elogios în antinomia la noi/la ei, jurnaliștii spanioli sunt dezgustător de părtinitori în disputa Alonso-Ferrari. Dacă până la urmă Fernando nu pleacă, multă cerneală s-a scurs degeaba și unii ar trebui să-și înghită acuzele și cuvintele dure. Publicul avizat ține minte.

Pentru o replică la scara 1/5 a căștii lui Marc Marquez din 2013 accesați pagina de facebook Machete Formula 1 România.