Înaintea ultimei etape, cotele indică 1.20 pentru Hamilton și 4.33 pentru Rosberg la câștigarea titlului, doza de incertitudine fiind mai mult asigurată de punctele duble decât de potențiala desfășurare a cursei de pe traseul Yas Marina.
Însă, practic, șansele lui Rosberg atârnă de firul de ață al problemelor pe care le-ar putea întâlni monopostul colegului său, de vreme ce în cursele terminate de ambii, o singură dată s-a interpus cineva între cele două săgeți de argint. Atât de necesarul tampon între cei doi a fost Valtteri Bottas la Hockenheim, unde Lewis a fost nevoit să plece din coada grilei în urma accidentului din calificări.
Zece victorii stagionale sunt o dovadă clară a superiorității lui Hamilton în acest sezon. Dacă s-ar fi aplicat sistemul de medalii al lui Bernie, ultimele curse ar fi fost doar de palmares, după cea de la Soci. Pe sistemul 10-6-4-3-2-1 folosit între 1991 și 2002, finala n-ar mai fi contat, însă dacă am aplica regulile de punctaj dintre 2003 și 2009 am avea finalul mult așteptat, care pe care, cei doi fiind separați de un singur punct.
Rosberg și-a făcut temele mai bine decât alții în trecut (de exemplu Mark Webber), iar ambii au comis mici greșeli de-a lungul unui sezon, pe fondul presiunii și al adaptării la noile tehnologii propuse în 2014. Însă marea diferență s-a produs la nivel de timing – greșelile lui Hamilton au venit cel mai adesea sâmbăta, în Q3, iar ale lui Nico atunci când conta mai mult, în cursă.
Dacă Rosberg va reuși să se impună, vom asista la un val de comparații cu generația anterioară, purtătoare a aceluiași număr 6 pe monopost în campania victorioasă din 1982. Îmi rezerv dreptul de a nu fi de acord, iar dacă ar fi să subliniez o prestație a germanului, n-are cum să fie decât cea din Canada, unde și-a prezervat materialul de concurs de o manieră ce a adus aminte de Schumacher, în 2003, pe același traseu de pe Insula Notre Dame.
Vom avea o iarnă întreagă să dezbatem dacă titlul lui Rosberg ar fi meritat. Însă calculele hârtiei, forma de moment și valoarea intrinsecă nu-i dau prima șansă germanului, ci rivalului său britanic. Misiunea lui Hamilton este simplă, iar la 29 ani ar putea dovedi maturitatea ce i-a lipsit adesea în perioadele tulburi: n-are nevoie decât de un loc secund, o misiune extrem de comodă în contextul actual, în care restul plutonului joacă în liga a doua.
Toți se așteaptă ca un racer adevărat cum este Lewis să nu se transforme în contabil și să-l devanseze pe Nico în cursă cu orice preț, așa cum a făcut-o adesea în 2014. Însă poate tocmai acesta a fost asul din mâneca sa, fapt ilustrat și de excelenta prezentare făcută de Will Buxton: Hamilton a cultivat această dihotomie între caracterul său impulsiv și maniera cerebrală a lui Rosberg, făcându-ne să credem că e mai puțin inteligent decât este de fapt.
Însă acum e punctul culminant, e showdown. Se dau cărțile pe masă, iar la 20 de ani de la atacul pripit al lui Damon Hill la Adelaide, prudența este cartea câștigătoare în strategia de cursă ce i-ar putea aduce al doilea titlu mondial lui Lewis Hamilton.