Una dintre ultimele zile frumoase ale anului punea capăt stagiunii DTM la Hockenheim. Pe o terasă din paddockul circuitului german, ne-am așezat la masă cu Dirk Adorf, multiplu laureat al seriei VLN, ce-și desfășoară toate etapele pe vechiul Nordschleife. Traseul de la poalele munților Eifel are un loc aparte în sufletul fanilor, însă emoția cu care Herr Adorf ne vorbește despre tumultul actual transcende nivelul conversațional cu mult.

Alexandru Șiclovan: Suntem foarte preocupați de situația actuală de la Nurburgring. De vreme ce e a doua casă pentru dv., ce părere aveți despre ultimele vești?
Dirk Adorf: Sunt implicat în inițiativa Save the Ring și iau parte la întâlnirile asociației. Chiar nu pot înțelege. Circuitul va ajunge pe mâini private.

AS: Se pare că se va finaliza totuși o tranzacție în acest sens.
DA: Sunt atât de multe greșeli în această vânzare, iar guvernanții par să repete ce-au greșit și în trecut. Aici nu este vorba de o casă pe care o poți reconstrui. Nordschleife este mai mult decât o proprietate imobiliară. Eu am trăit cu speranța că ADAC sau constructorii germani vor cumpăra complexul.

AS: Ceva în genul surprizei de la Kyalami, unde dealerul Porsche a cumpărat traseul acum câteva luni. Însă acolo vorbeam de alte cifre, doar vreo 20 de milioane.
DA: Aici e de trei ori mai mult, 75 milioane. Pare mult, dar există un singur Nurburgring pe lume. Poate pentru pista de GP ar merita, dar pentru Norschleife e prea puțin. Pentru țară, pentru regiunea Eifel, sper ca Nurburgringul să găsească un șef puternic, bun, cu viziune.

AS: Peste tot în Europa se vând valori către ruși și chinezi.
DA: Dac ar fi doar de fațadă, pentru banii lor, ar fi acceptabil. Însă gestiunea specifică e esențială.

AS: Putea fi evitată vânzarea, putea fi salvat complexul cu forțe proprii? Revine WTCC, revine WEC.
DA: Imposibil, din pricina datoriilor. Toți se codesc la momentul plății. Dacă tu vrei să-mi cumperi casa, eu trebuie să verific dacă tu chiar ai banii, nu te cred pe vorbe. Nu pot pricepe cum guvernul nu face aceste verificări și pune bazele pe declarații și scrisori de intenție. Și nu e prima oară când se păcălesc astfel.

AS: A mai fost și povestea cu Bernie Ecclestone, care și-a manifestat interesul.
DA: Bernie sigur are banii, dar i-a scos în față pe Lindner și Richter. A fost fix la fel – guvernul credea că au banii, dar nu-i aveau. Situația a fost blocată astfel timp de doi ani, în care erau siguri că au cumpărător, dar ce să vezi? Praf în ochi. Contractul trebuia rupt la primul termen de plată neonorat. Este o rușine.

AS: Și nu te-ai aștepta la așa ceva într-o țară civilizată precum Germania. Pe la noi se mai poartă apele astea tulburi.
DA: Guvernul din Rheinland-Pfalz are multe încurcături din astea. Acum cinci ani, landul era proprietarul circuitului. Atunci le-a venit ideea de a face toate porcăriile acelea colaterale, care n-au nicio legătură cu cursele. Au făcut parcul de distracții și alte clădiri, contractând peste 500 de milioane de euro credit, pe care n-au de unde să-i plătească. Până când nu se găsește un cumpărător, ratele sunt plătite de guvernul local. Uniunea Europeană n-a autorizat aceste plăți, iar acum sunt terminați, în insolvență. Însă dacă un investitor ar cumpăra doar prostiile astea noi, n-aș avea nicio problemă. Dar trebuie să se vândă și circuitul, la pachet cu investiția proastă, pentru că altfel n-o vrea nimeni.

AS: Circuitul fiind, de altfel, singurul care are o valoare istorică inerentă.
DA: Categoric. Iar guvernul tace mâlc de fiecare dată când se apropie alegerile, pentru că i-ar costa foarte scump să se știe cât sunt de incapabili. Ies în față și declară că totul a fost în regulă cu tentativele de vânzare, dar ei știu prea bine că lucrurile nu stau deloc așa. Iar acum au probleme legale, chiar sper să aibă cât mai multe. Exact cum spuneai și tu, în Europa de Est, în India, mai vezi din astea. Dar în Germania rămâi blocat.

AS: Și atunci, ne temem pentru viitorul curselor de pe Nurburgring?
DA: Pentru întreaga țară ai nevoie de Nurburgring și de curse acolo, veșnic. Pentru sufletul oricărui pilot, e vital.

AS: Când ați făcut ultimul tur pe Nordschleife?
DA: Săptămâna trecută, etapa de VLN.

AS: Îmi pare rău că discuția a luat o turnură atât de sumbră.
DA: Ministrul de finanțe al landului va merge la pușcărie pentru povestea asta. Trei ani și jumătate e sentința. Însă unul cade, restul miniștrilor rămân și fac același lucru ca și predecesorii. Figurile din față sunt sacrificate, însă interesele financiare din spate merg înainte și acei oameni fac ce vor.

AS: Să trecem la acțiunea din 2014. Se termină cupa VW Scirocco, începe cupa Audi TT-R.
DA: E un lucru bun, arată mai a mașină de curse acest Audi. N-am idee cât vor crește costurile de participare în noua cupă, însă. E un aspect important.

AS: Însă orice final are ceva nostalgic, mai ales când vezi în paddock primul Scirocco, cel din 1976.
DA: Categoric, mai ales că VW rămân pe dinafară acum în cursele de circuit. Doar în WRC mai sunt prezenți.

AS: Ce părere aveți despre starea actuală a DTM? Se merge într-o direcție bună?
DA: Pentru mine, DTM este nivelul cel mai ridicat în turisme din întreaga lume. Însă n-ai nevoie doar de constructori profesioniști, ci și de oamenii puternici în organizare. La fiecare cursă ai alți stewarzi și alți consultanți.

AS: Aceeași problemă a subiectivității deciziilor se vede și în Formula 1.
DA: Exact. Eu sunt consultant, împreună cu Bernd Maylander și cu încă cineva de la Audi care se tot schimbă. Dacă vrei să trasezi o linie, nu poți cu trei oameni care trag fiecare în direcția lui. După fiecare cursă ai nevoie să judeci fazele după precedente create, iar asta nu se poate face tot schimbând oamenii.

AS: Eram de față în Austria, la controversa legată de unsafe release pentru Mercedes. Două incidente separate, ambele discutabile.
DA: Intri la boxe, ești atât de aproape, normal că vei ieși la fel de aproape. Nu poți fi penalizat pentru localizarea boxei tale în fața adversarului. E ridicol și aici trebuie lucrat. Dacă vreau să explic cursa cuiva care se uită la televizor, nu e ușor. De ce sunt mai multe tipuri de pneuri?

AS: Tot e mai bine ca anul trecut.
DA: Mult mai bine! Atunci înțelegeai doar primele 3 tururi și ultimele 3. Toate schimbările de iarna trecută au fost benefice – reducerea fazelor de calificare, o singură oprire în loc de două.

AS: Însă diferența dintre cele două compoziții de pneu a fost uneori prea mare.
DA: Așa e. De la anul rămânem doar cu guma principală și scăpăm de problema asta. O singură oprire, oricând îți convine.

AS: Mai era și regula interzicerii DRS în ultimele 3 tururi. Oricum, consider că DRS-ul este detestabil.
DA: Și eu cred la fel. Eu pilotez din tot sufletul și cursa mea preferată e cea din Australia, de la Bathurst.

AS: Anul acesta, a fost cel mai frumos moment din motorsport. Dacă aș alege un clip de câteva minute să sintetizez anul, aș pune acele ultime trei tururi de la Bathurst.
DA: Categoric. Acesta este motorsportul adevărat – overpowered&untertyred. Mașina supravirează mereu, te poți atinge, totul la limită.

AS: Cam de asta se plânge lumea în DTM. Mașina parcă e pe șine cu atâta apăsare aerodinamică pentru puterea dezvoltată.
DA: Exact. Dacă vrei valuri de spectatori și show garantat, ai nevoie de 700-800CP, mai puține aripi și aripioare și pneuri ceva mai înguste. Motoarele trebuie să urle ca naiba și contactele să nu fie mereu sub lupă. Cei din Australia au găsit rețeta cu V8.

AS: Și în Japonia e un campionat frumos.
DA: Mi se pare foarte bună ideea unificării regulamentelor. Însă trebuie încă 300CP! Iar de controlul tracțiunii chiar n-au nevoie, la cât de eficiente sunt din punct de vedere aerodinamic, virezi și calci accelerația la podea.

AS: Chiar și psihologic, piloții au nevoie de o provocare. Poate de aceea actualii piloți nu sunt văzuți ca niște eroi.
DA: Sigur, când îi vezi că nici nu-s transpirați la finele cursei…