A câștigat cel mai bun? Nu. A terminat măcar al doilea? Nu. Una dintre cele mai importante lecții la trecerea din karting înspre formulele de monoposturi este importanța echipei, iar Max Verstappen a plecat cu un dezavantaj masiv. Însă ar fi necinstit să-l comparăm pe campionul Esteban Ocon cu țestoasa, de vreme ce i-a dat replica în viteză pură iepurelui olandez de suficiente ori, mai ales în calificări.

În interviul nostru cu directorul tehnic al echipei T-Sport, Alan Woodhead, acesta spunea că se bucură să-l vadă pe Max Verstappen într-o mașină Van Amersfoort și nu în monopostul dominator al italienilor de la Prema. Astfel, campionatul are numai de câștigat, pilotul este creditat cu un procent mai mare din realizări în raport cu materialul tehnic, iar lumea întreagă se convinge că sunt șanse de victorie cu mai multe echipe de pe grilă. Oare se aștepta cineva la un asemenea progres rapid al olandezului, sau chiar și Jos Verstappen a fost mirat și a regretat alegerea sentimentală a echipei pe final?

Prima treime de campionat a fost la discreția lui Esteban Ocon, care nu era așteptat să se impună în fața mai experimentaților Rosenqvist, Latifi sau Auer. Însă francezul a dat tonul încă din etapa inaugurală de la Silverstone, unde a urcat pe podium în toate cele trei etape. La finele etapei a patra de pe Hungaroring, Ocon contabilizase cinci victorii și cinci locuri secunde în 12 starturi. Tom Blomqvist era în cea mai bună poziție de a profita, câștigând ocazional și terminând 10 din acele 12 curse în top 6, ca o furnicuță. Cât despre Max Verstappen, acesta n-a văzut steagul în pătrățele nici în jumătate dintre ocazii: probleme tehnice, penalizări în Ungaria, accidente la Pau. Însă prima victorie a sa a venit la Hockenheim.

Apoi totul s-a schimbat odată cu vizita Formulei 3 în Munții Ardeni, la Spa. Acolo unde impresionase în iarnă la primul său test cu un monopost de Formula Renault 2.0, Max Verstappen a atras toate privirile printr-o triplă de senzație. Aceeași dominație s-a exercitat și pe ploaia de la Norisring, unde alte trei victorii l-au adus în lupta pentru titlu pe Max, însă cel mai important aspect era faptul că Helmut Marko, prezent la recitalul tânărului ce rula cu două secunde pe tur mai rapid decât orice alt concurent, a decis să facă totul pentru a-l avea în cadrul filierei Red Bull.

Mulți îl curtau pe Max Verstappen, iar tatăl său aduna oferte pe masă și negocia atât cu austriecii, cât și cu McLaren sau cu Mercedes. În interviul nostru de la Spielberg, Max a dezmințit știrea publicată de toată presa mondială, conform căreia ar fi optat deja pentru Mercedes. Esteban Ocon, concentrat doar pe ceea ce avea de făcut pe pistă, a avut o reacție autoritară la Moscova, marcând și el o triplă pentru a-și proteja avansul la general. În tabăra olandeză, o nouă problemă mecanică aducea un costisitor zero în cursa a doua din Rusia.

Etapa de pe Red Bull Ring a marcat o schimbare generală. Pe de o parte, Ocon și Verstappen n-au mai putut evita duelul la distanță și au avut primul contact. Ambii au avut un weekend negru, iar Blomqvist a profitat cu o victorie și două clasări pe locul secund. Protejatul Ferrari, Antonio Fuoco, a câștigat o manșă, iar ultima i-a revenit celui așteptat demult să-și dovedească valoarea: Antonio Giovinazzi.

Pe Nurburgring, Verstappen a pornit ofensiva finală în speranța de a recupera din avansul lui Ocon. După o primă victorie de pus în ramă, totul s-a năruit pentru olandez pe când conducea cursa a doua, când motorul Volkswagen a cedat. Durerea n-a fost abandonul, ci și faptul că o schimbare de propulsor aducea o penalizare de 10 locuri pe grilă … pentru următoarele trei curse! Ultima cursă de pe Ring i-a adus lui Max o rază de speranță, după o recuperare până pe podium și un abandon neașteptat al lui Ocon.

Însă la Imola, unde este foarte greu să depășești, așa cum dovediseră Schumacher și Alonso în 2005-2006, Esteban Ocon a sprintat nestingherit înspre victorie în cursa 1, în timp ce Max n-a putut să se extragă din pluton. Cursa a doua a fost mai bună pentru Max, în spatele eternului oportunist Tom Blomqvist, dar în fața rivalului Ocon. Scăpat de penitență, Verstappen s-a dezlănțuit în ultima alergare de pe Autodromo Enzo e Dino Ferrari și a învins, dar Ocon a adunat punctele necesare pentru a deveni campion.

Astfel, s-a ajuns la etapa finală de la Hockenheim, unde Max Verstappen și Esteban Ocon au purtat un ultim duel magnific la acest nivel. Weekendul german a adus cea de-a zecea victorie pentru olandez, însă Blomqvist i-a dat replica încă o dată, subtilizându-i titlul neoficial de vicecampion. Tot răul spre bine, de vreme ce Verstappen are deja în buzunar biletele pentru Formula 1, iar Blomqvist nu stă prea bine cu finanțele pentru a progresa în carieră.

Și chiar dacă Esteban Ocon a fost eclipsat oarecum de Verstappen, francezul a demonstrat un ritm electrizant în calificări și a condus autoritar înspre nouă victorii, pe un monopost Prema cu două avantaje majore: fiabilitatea și motorul Mercedes. Însă e mult mai ușor să atragi atenția prin curse de recuperare și depășiri în lanț, decât printr-o bună gestiune a cursei ca lider detașat. Presa franceză îl privește pe Ocon cu mare speranță, iar un titlu în Formula 3 împotriva unor rivali atât de puternici reprezintă o mare realizare pe CV-ul său.

După rivalitatea Marciello-Rosenqvist-Lynn de anul trecut, protagoniștii din 2014 au contribuit la succesul acestei serii imaginate de Gerhard Berger, iar decesul vechii Formule 3 britanice este o dovadă clară în acest sens. Cei mai buni piloți și cele mai solide echipe sunt acum reunite în seria europeană, iar viitorul pare strălucitor, după chipul și asemănarea absolvenților ce rulează deja la bordul monoposturilor de Formula 1.

Citește și:

Un munte de urcat – formulele inferioare

Top 10 piloți – FIA Formula 3 Europeană 2014