După ce s-au parcurs perechile de runde din Asia și America de Sud, Formula E ia o pauză de peste două luni înainte de periplul nordamerican, urmat de finalul european. E vremea reflecțiilor, într-o notă de optimism general pentru o serie ce a debutat categoric cu dreptul.

Colegii de la Formula E Romania au expus evoluția comparativă a echipelor în cele patru etape disputate, oferindu-ne o bază concretă pentru trend analysis, pentru a începe să studiem deviațiile între rezultatele așteptate și punctele acumulate.

Formând o supergrilă, avem patru nume care s-au calificat de fiecare dată în top 10: Nicolas Prost (media pozițiilor – 3), Jean-Eric Vergne (3,5), Nick Heidfeld (6,5) și Nelsinho Piquet (7), cu mențiunea că Vergne are doar două starturi, iar ceilalți câte patru. Ierarhia celor mai buni în calificări continuă cu Abt, Chandhok, di Grassi, Buemi, Alguersuari și Montangy, iar Sam Bird și Antonio Felix da Costa sunt primii în afara top 10.

Comparând supergrila cu clasamentul piloților, ies în evidență patru mari achieveri: liderul la general Lucas di Grassi (+6 poziții), Sam Bird (+9), Sebastien Buemi (+5) și Antonio Felix da Costa (+6). Coincindeță sau nu, tocmai acești patru sunt învingătorii de etapă, ordinea cronologică a victoriilor fiind oglindită în clasament, unde Felix da Costa are de recuperat și din cauză că a lipsit la runda inaugurală.

De cealaltă parte, marea dezamăgire este Nick Heidfeld (-13), la distanță apreciabilă de Karun Chandhok (-4) și Nicolas Prost (-3). Situația francezului de la dams este ambivalentă, fiind adesea mai aproape de coechipierul Buemi decât se aștepta lumea, însă pare să fi căzut într-un pluton secund, iar dacă nu va reveni la vârf, imaginea accidentului de la Beijing va rămâne ca un stigmat asupra campaniei sale.

La echipe, situația a fost întoarsă în favoarea liderilor din presezon, e.dams, care au recuperat terenul pierdut în cursa inaugurală. După ce au dictat ritmul la Donington, dar și în trei dintre cele patru sesiuni de calificări, faptul că francezii au reușit să câștige o singură dată pare un parcurs sub așteptări, iar problemele tehnice ale lui Buemi l-au pus în postura de a alerga acum după brazilianul di Grassi, pentru a-și recăpăta poziția de drept.

Virgin Racing țin aproape cu ambii piloți, însă Alguersuari pare puțin ruginit în duelurile directe, iar mașina este ceva mai lentă în raport cu cea a formației lui Jean-Paul Driot și Alain Prost. Audi Sport Abt suferă de pe urma prestațiilor pilotului secund Daniel Abt, dovedind încă o dată că un pilot ce n-a impresionat deloc în GP2 nu se poate reinventa peste noapte, iar nepotismele gratuite se întorc împotriva echipei. Accidentul de la finele rundei de la Buenos Aires stă mărturie.

Cei de la Andretti degeaba se bucură de poziția a patra la general grație punctajului masiv din prima cursă – faptul că piloții se tot schimbă pune în umbră performanțele avute de Montagny și Vergne. Este de așteptat ca nici francezul să nu facă program complet, din moment ce a fost deja angajat ca pilot de teste Ferrari și a venit în Formula E pentru a se băga pe sub pielea lui Michael Andretti în vederea unui loc în IndyCar.

Observația se poate generaliza, dat fiind că Formula E este o alternativă atractivă pe timpul iernii și multă lume se întreabă de ce a trebuit acum o pauză de două luni, în loc să fie programate și celelalte runde înainte ca alte competiții să atragă piloții de top. Di Grassi și Buemi vor reveni în WEC, da Costa în DTM, Vergne cine știe unde, iar titlul ar putea ajunge la cineva cu program mai relaxat. Organizatorii parcă invită la inconstanță și schimbări de piloți, de vreme ce au revitalizat o regulă din vremuri străvechi ale Formulei 1 – cel mai slab rezultat nu se socotește.

Dragon Racing au concurat într-un anonimat aproape perfect, doar o clasare bună pe grilă a lui Oriol Servia fiind de semnalat. Surprinzător, Jerome d’Ambrosio este invizibil în prima parte a sezonului. La China Racing doar Piquet are ritm de plutonul fruntaș, iar încăpățânarea echipei de a-l titulariza pe Ho Pin Tung continuă să dea roade… putrede. Nici veteranul GT Antonio Garcia nu s-a prezentat mai onorabil pe monopostul roșu.

Ofensiva indiano-chineză în motorsportul global ne aduce la poziția a șaptea în clasamentul echipelor, unde Mahindra nu are cum să fie mulțumită, de vreme ce ambii piloți au închieat curse promițătoare în parapet. Desigur, aceste riscuri ar trebui asumate atunci când piloții tăi sunt Bruno Senna și Karun Chandhok.

La începutul sezonului se părea că în coada plutonului vor rămâne formațiile lui Jarno Trulli și Aguri Suzuki, însă momentan Venturi adună toate ghinioanele posibile și deține ultimul loc. Apatia inexplicabilă a lui Stephane Sarrazin este opusul excesului de zel arătat de Nick Heidfeld, colecționar de penalizări nenumărate, dar și victimă inocentă a lui Prost la Beijing. Totuși, locul al patrulea la echipe ar fi un obiectiv fezabil pentru Venturi, iar Heidfeld a trecut pe lângă trei dintre cele patru victorii, fiind așadar un favorit cert pentru următoarele curse.

Antonio Felix da Costa este alt pilot ce-și ține în spate echipa, victoria sa nesperată de la Buenos Aires oferind un calup sănătos de puncte celor de la Amlin Aguri. La fel, o unică clasare bună a lui Jarno Trulli a adus întreaga zestre de puncte pentru formația veteranului italian, însă nicio altă echipă n-a adunat atât de multe probleme tehnice în prima parte a sezonului.

Rundele americane de la Miami și Long Beach ar putea continua în aceeași notă de spectaculozitate, păstrând totodată marile valori ale campionatului la volanul monoposturilor, înainte ca alte competiții mai importante să devină prioritare, afectând rundele europene din mai-iunie. Lucas di Grassi și Sebastien Buemi rămân marii favoriți la titlu, însă totul se poate juca într-o clipă, așa cum s-a văzut și la Buenos Aires. Formula E rămâne suficient de echilibrată pentru a ne feri de orice pariu, chiar și cele mai probabile evenimente (cum ar fi titlul echipelor pentru e.dams) trebuind privite cu circumspecție.