În 1993, FIA a introdus costisitoarea Clasă 1 a turismelor, fapt ce i-a nemulțumit pe cei de la Audi și BMW, care au plecat dintr-un DTM ce se schimbase mult în nouă ani și mergea înspre un faliment dramatic odată cu escaladarea costurilor.
În 1984 seria germană era fieful privaților, cu mașini puțin modificate și grile foarte populate. Succesul a atras și uzinele, iar între 1987 și 1992 putem vorbi de o epocă de aur a turismelor germane, cu BMW M3 E30 și Audi V8 quattro ca și protagoniști. Însă trecutul era dat uitării, iar turismele erau ținta hipertehnologizării aduse de Grupa 1 la finele lui 1992: tracțiune integrală, ABS, controlul tracțiunii, diferențial controlat electronic și alte asemenea.
Audi și BMW au sărit așadar din barca DTM ce s-a scufundat în scurt timp. Mercedes a rămas, confruntându-se cu noi rivali: Alfa-Romeo (care s-a și impus prin Larini în 1993) și Opel. Alfa a învins și a plecat rapid, iar discrepanța dintre conducătorii seriei și realitate era tot mai mare: la finele lui 1995, costisitorul DTM a crezut în salvare prin internaționalizare, devenind ITC. Un an a ținut, apoi s-a oficializat decesul seriei.
Cei ce părăsiseră DTM-ul la finele lui 1992 s-au reorientat spre Clasa 2, unde costurile erau (momentan) mai reduse, iar motoarele limitate la 2 litri. Astfel, după un an de pregătire a noilor modele, 1994 a adus o ligă secundă a turismelor germane, denumită Super Tourenwagen Cup (STW). Vârful de lance și de credibilitate era uzina BMW, prezentă la start alături de alte echipe cu pedigree, precum BMS Scuderia Italia, Eggenberger, Bigazzi sau Belgian Audi Club.
La prima cursă, desfășurată în fatidica zi de 1 mai 1994 pe un traseu infinit mai periculos decât Imola – AVUS. Audi 80 a fost etalonul: pole pentru Pirro, victorie pentru Biela și Capello completând podiumul alături de cei doi. Următoarea etapă, la Wunstorf, a urmat același șablon – pole și victorie Audi, iar Frank Biela părea imbatabil.
Riposta BMW a venit la Zolder, unde Johnny Cecotto a spart defensiva lui Biela și s-a impus. Venezueleanul venea după două curse proaste, însă era liderul uzinei în STW și trebuia să dea tonul regrupării. Un campionat nou avea nevoie de concurență și dominația Audi nu făcea deloc bine. Însă ce putea să facă Biela la Zandvoort, dacă iar a fost cel mai rapid?
La jumătatea campionatului, Audi făcuse careu de pole-uri și de tururi rapide, iar Biela avea trei victorii și un loc secund. Însă pe Osterreichring au făcut primul pas greșit, într-un weekend dominat de campionul ediției inaugurale din Supercupa Porsche (1993), Altfrid Heger. Cel mai rapid tur era semnat de Ivan Capelli, pe un model non-german: Nissan Primera. Cecotto a sosit doar al treilea, însă a fost mult mai bine pentru el în următoarea manșă austriacă de la Salzburg – victorie și un bonus – Biela în afara punctelor.
Luna septembrie programa ultimele două etape, iar Biela se bucura de un avans de nouă puncte în fața lui Cecotto, cu Pirro la alte trei lungimi în spatele venezueleanului. Cu 20 de puncte pentru victorie, la fel ca în DTM în acea perioadă, cei trei erau în cursa pentru titlul STW. Statistica va consemna două hat-trickuri ale lui Johnny Cecotto la Spa-Francorchamps și Nurburgring, într-un exercițiu de automotivare ieșit din comun.
După ce greșeala lui Michael Schumacher de la finala DTM din 1990 i-a răpit titlul lui Cecotto (chiar dacă nu Mercedes a fost beneficiarul direct, ci Stuck și Audi), fostul campion de motociclism viteză al clasei 350cc a reușit să-și treacă în cont primul titlu în STW. A urmat o trecere în BTCC în 1995, însă lipsa rezultatelor l-a readus în STW în toamna anului următor. A reînnodat seria victoriilor cu BMW team Bigazzi în 1997, iar anul următor a fost chemat la echipa Schnitzer. Johnny s-a achitat de sarcină la 42 de ani și a mai cucerit un titlu, la mare luptă cu noua senzație a turismelor europene – Laurent Aiello.
Însă povestea s-a repetat, iar costurile au escaladat vertiginos și în STW, făcând ca uzinele BMW, Nissan și Peugeot să se retragă din campionat la finele lui ’98. Titlul decis în tribunale după ce piloții Opel au aplicat cea mai mârșavă strategie de eliminare a lui Christian Abt (Audi) din cursa finală a reprezentat ultimul cui în coșciugul STW, care a sfârșit cam ca vechiul DTM cu trei ani mai devreme.
DMSB și ITR au venit cu noua formulă pentru DTM în 2000, care se bucură de continuitate și suport și astăzi. Însă BMW nu s-a alăturat aceste aventuri decât în 2012, iar Cecotto, fidel mărcii bavareze, a trecut în cupa europeană de turisme pe același E36. O singură dată s-a prezentat la startul unei runde din noul DTM, la finala din 2002, la volanul unui Opel Astra Coupé.
Însă vremea sa trecuse, iar Cecotto a rămas un mare performer al turismelor în anii ’90.
—————————-