Nerăbdarea survenită după pauza de iarnă a dus la un val de optimism înainte de primul Grand Prix al sezonului. Însă toate speranțele s-au năruit într-o cursă ce aduce aminte de prima etapă din 1998.

Pentru fanii australieni, marele noroc a fost reprezentat de cele patru sprinturi din V8 Supercars, poate cea mai spectaculoasă variantă de curse suport din întregul calendar. Cât despre F1, n-a fost decât o lungă serie de dezamăgiri, într-un weekend care a avut de toate, mai puțin spectacol pe pistă.

Primele transmisiuni live din miez de noapte la care ne-am abonat n-au fost antrenamentele libere, ci imaginile din tribunalul australian unde Giedo van der Garde își căuta dreptatea în litigiul cu Sauber. Dacă de monopostul gri de anul trecut oricine ar fi fugit, iată cum noul motor Ferrari a adus echipa elvețiană mult mai sus, făcând ca posibilitatea de a fi pilot Sauber să devină mult mai interesantă. Olandezul n-a ajuns să concureze în Australia, deși a făcut paradă cu decizia judecătorească și cu un combinezon.

Antrenamentele au confirmat dominația Mercedes, iar speranțele lui Nico Rosberg n-au mai fost alimentate cu un pole-position, cum fusese adesea cazul în 2014. Lewis Hamilton i-a retezat aripile cu anticipație, iar germanul nu și-a revenit din nepuțință pe toată durata cursei. Dacă în trecut i-am văzut pe Coulthard sau Barrichello cuminți la 2-3 secunde în spatele liderului de echipă, acum nu contractul l-a împiedicat pe Nico să emită pretenții, ci propriile limite.

Williams, Red Bull și Ferrari erau văzute ca formații ce-și vor disputa locul secund la constructori. Toate cele trei au pierdut câte un monopost, din motive diferite: fizice pentru Bottas, tehnice pentru Kvyat și o eroare umană/de sistem la pitstops pentru Raikkonen. Vettel a profitat de o proastă strategie a celor de la Williams și l-a devansat pe Massa, însă diferența de motivație dintre cei doi face ca podiumul să fie oricum meritat de german.

Ricciardo însă a plecat al șaselea și tot acolo a ajuns, fiind incapabil să treacă de un Sauber. Acuzele Red Bull au escaladat de la rezonabil (Renault nu-și face bine treaba și ne-a dat motoare prea slabe) la dramatic (ne retragem din F1) și chiar halucinant (FIA să egalizeze puterea motoarelor că e prea mare diferența). Avem vulpe, avem struguri la un tur avans…

Sauber a trecut de la sumbra poveste juridică de tip ”trei pe două biciclete” la motive reale de a spera la un reviriment după anul de secetă. Etalonul non-BMW îl reprezintă poziția a patra din sezonul 2001, însă parcă nici Nasr și Ericsson nu sunt Heidfeld-Raikkonen și nici concurența nu va fi atât de facilă. Totuși, ca și obiectiv îndrăzneț, elvețienii ar putea viza acel loc patru, în spatele Mercedes, Williams și Ferrari. Echipele motorizate de Renault vor suferi și mai mult pe circuite precum Malaezia, cu lungi linii drepte, însă cei de la Lotus ar putea emite pretenții pe viitor, după un weekend de uitat.

Revenind la Sauber, Felipe Nasr a transformat un aparent minus al său din GP2 la capitolul incisivitate într-un atu pe actualele monoposturi de Formula 1. La fel cum spunea și Jos Verstappen despre fiul său, fluența pilotajului este decisivă pe aceste binomuri mașină-pneuri. Dacă la vârf s-a văzut cum lipsurile lui Nico în lupta corp la corp l-au costat adesea, în pluton e important să nu-ți chinui pneurile apărându-te reactiv. Iar Nasr s-a achitat perfect de această sarcină, în timp ce Ericsson a avut și de muncă prin pluton pentru a aduce al doilea Sauber în puncte.

Force India au fost marii beneficiari ai norocului și ar putea privi la zestrea de șapte puncte multă vreme de acum înainte. Monopostul VJM8 rulase foarte puțin în iarnă, doar la ultimul test, iar problemele financiare fac dificilă dezvoltarea sa accelerată în viitorul apropiat. Hulkenberg a mers în ritmul său toată cursa, sosind al șaptelea. Însă teoretic ar fi terminat în fața sa mulți alții: Bottas, Kvyat, Raikkonen, Verstappen ambele mașini Lotus și chiar Ericsson. Practic, Force India momentan poate învinge pe cinstite doar coșmarul McLaren-Honda. Sainz și Ericsson au ajuns în spatele lui Nico doar din cauza ghinioanelor.

McLaren și Manor ca și cum n-au fost, încheind astfel o aventură tristă cu prea puțini actori și doar doi protagoniști, dintre care unul apatic. În opoziție, cea mai cuminte cursă din scurta istorie a Formulei E a oferit infinit mai mult suspans, schimbări de lider, eroi neașteptați și contacte cu zidurile. Rămâne de văzut cu ce ne va încânta motomondialul, intrat în linie dreaptă cu ultimele teste pe pista unde se va da primul start din 2015.

Însă până în weekend, n-are prea mult sens să revedeți etapa de Formula 1, care a semănat cu prima cursă din 1998, desfășurată pe același circuit din Melbourne. Dacă atunci perechea McLaren dădea un tur la tot plutonul, acum doar din dorința de a prezerva motorul se opresc săgețile de argint la 30 de secunde avans. Magnitudinea dominației este aceeași, sau poate chiar mai mare.

Calificări ’98 best of the rest M.Schumacher +0,757s.

Calificări 2015 best of the rest Felipe Massa +1,393s.