Haos la o echipă mică în prima etapă de F1? S-a mai văzut, iar povestea Manor i-a dus pe mulți cu gândul la Mastercard Lola 1997. Mai puțin cunoscut este însă episodul din 2002.

Circuitul Albert Park a găzduit Formula 1 începând cu 1996. Două curse la rând s-au disputat în Australia: ultima din ’95, la Adelaide, și prima din noul sezon, la Melbourne. La acea vreme, regula celor 107 procente abia fusese introdusă și se respecta cu strictețe, așa că bricolajul Forti și-a încheiat weekendul la finele calificărilor. Luca Badoer a venit la trei secunde de ultimul monopost calificat, iar Andrea Montermini la alte trei secunde de coechipierul său.

În 1997 a avut loc plimbarea monoposturilor Lola, la mai bine de zece secunde de pole-position. Sospiri și Rosset nici n-au mai fost văzuți pe grila următoarei curse, iar Lola s-a umplut de ridicol după ce încercase în zadar să construiască și motorul, nu doar șasiul. Soluția de avarie a fost preluarea motorului Ford V8 de pe monoposturile Forti din anul anterior, așa că rezultatele n-au cum să surprindă.

Următorii patru ani au avut un monopost Minardi ca închizător al grilei, însă în 2001 Tarso Marques n-a îndeplinit baremul de 107%, dar clemența FIA a inițiat un obicei ulterior. Și astfel se ajunge în 2002, cu brazilianul în continuare prin preajmă. Paul Stoddart aruncase un colac de salvare celor de la Minardi deja, însă Prost și Arrows erau pe marginea prăpastiei. Heinz-Harald Frentzen trecuse de la una la alta, din lac în puț, iar cariera sa atârna de-un fir de ață.

La Melbourne, Arrows au pus la cale o mascaradă ce ascundea mari probleme – ambii piloți au fost descalificați în urma unor incidente prostești. Frentzen a ieșit de la boxe pe culoarea roșie a semaforului, iar Bernoldi s-a mutat în T-car după ce se dăduse deja startul. Echipa portocalie avea să-și încheie periplul în doar câteva luni.

Alain Prost terminase orice resursă financiară și vânduse bunurile echipei către un concern numit Phoenix Finances. Echipa Phoenix GP, numită alteori și DART, îl avea în spate pe același om versat într-ale Formulei 1 – Tom Walkinshaw. Însă ei cumpăraseră doar monoposturile Prost din 2001 și alte mijloace fixe ale francezilor, nu echipa cu totul. Astfel, nu aveau licența de a concura, chiar dacă tehnic ar fi putut fi gata de start: motoare vechi de la Arrows și doi piloți pregătiți să ruleze la coada grilei: Gaston Mazzacane și Tarso Marques. FIA le-a transmis nici să nu îndrăznească să aplice pentru licență, iar visul DART s-a risipit degrabă. Nimeni n-a văzut poze cu această echipă și orice știre a dispărut în câteva săptămâni.

Pe lângă asemenea tentative, US F1 sau Stefan GP par inițiative deosebit de serioase. Cât despre actuala Manor, cârcotașii (sau doar pragmaticii) spun că fac act de prezență pe circuite doar pentru a securiza banii aferenți clasării de anul trecut. Ce efect-domino a produs eroismul lui Jules Bianchi de la Monaco, nici nu o să-i vină să creadă povestea de-o va auzi când iese din comă.