Paradoxul seriei se rezumă la divergența dintre calitatea disputei sportive și lipsa de perspective în Formula 1 pentru ultimii campioni, totul pe fondul unor costuri scăpate oarecum de sub control.

Dincolo de bani, avem de-a face cu disputa politică dintre Jean Todt, care dorește să reinstaureze un control puternic al Federației Internaționale asupra piramidei monoposturilor, și Bernie Ecclestone, care prin mâna sa dreaptă Bruno Michel a împlinit un deceniu de la mazilirea Formulei 3000, promovând această serie GP2. Todt și FIA au luat problemele rând pe rând, iar poziția centrală a fost cea de președinte al comisiei de monoposturi, deținută până anul trecut de Gerhard Berger. Austriacul a păstorit întâi crearea unui climat excelent la nivelul F3, apoi a coborât la bază, unde a reglementat seriile F4 naționale. Berger a fost de curând înlocuit cu un apropiat al lui Jean Todt și urmaș al micului Napoleon la Ferrari, Stefano Domenicali.

Italianul are ca principal scop să găsească varianta ideală la nivelul superior, unde mai mult ca sigur vom avea o nouă Formulă 2 în anii următori. Rămâne de văzut dacă va fi o contopire a seriilor rivale GP2 și Formula Renault 3.5, o reinterpretare pașnică (și cu foloase pentru Bernie) a GP2 sau ceva complet nou, menit să încurajeze și competiția la nivel tehnologic, de vreme ce actualele serii sus-menționate sunt monomărci.

Faptul că ultimul campion GP2 ce și-a găsit loc pe grilă în F1 a fost Romain Grosjean (în 2011) nu ajută la promovarea unei serii în care un asalt la titlu se învârte în jurul sumei de 2 milioane de euro. Ultimele nume atractive din F1 au venit fie din seria rivală FR3.5 (Ricciardo), fie au ars etapele și au urcat direct din GP3 (Bottas) sau chiar F3 (Max Verstappen). Între timp, Davide Valsecchi, Fabio Leimer și Jolyon Palmer sunt campionii marginalizați. Cine va fi următorul și care va fi soarta sa?

Favoriții

Campionii ultimelor cinci sezoane au stat ani buni în categorie (3-4) înainte de a se încorona. Trecut-au anii când Rosberg, Hamilton și Hulkenberg aplicau mantra veni, vidi, vici. Factorul pneurilor Pirelli a contat de asemenea, iar locul secund la debut anul trecut pentru Stoffel Vandoorne a fost o performanță notabilă și-l transformă automat în candidat la titlul din 2015. În mod firesc, belgianul se va bate cu monoposturile dominatoare ale formației DAMS, care a atras doi dintre cei mai promițători tineri: vicecampionul FR3.5 Pierre Gasly și campionul GP3 Alex Lynn. Francezul a făcut anul trecut câteva curse GP2, în timp ce britanicul debutează, fapt ce îi conferă un avantaj inițial lui Vandoorne în virtutea experienței.

Pariuri solide

Experiența lui Mitch Evans ar putea conta, în măsura în care Russian Time va pregăti un monopost competitiv. Raffaele Marciello s-a mutat la Trident, pe un monopost mai modest așadar, dar cu care Johnny Cecotto a putut câștiga curse anul trecut. Arthur Pic (Campos) și Marco Sorensen (Carlin) au impresionat în 2014 prin constanță și probabil vor avea destule ocazii de a străluci și în noua stagiune. Fiți cu ochii și pe Andre Negrao, care a terminat anul trecut cu clasări bune și rămâne la Arden.

Outsideri

Alfonso de Orleans-Bourbon clamează sus și tare că echipa sa, Racing Engineering, se va bate la titlu. Însă Jordan King parcă nu are sclipirea altor nume atractive de pe grilă (în F3 și-a arătat limitele anul trecut), iar Alexander Rossi a subperformat adesea în trecut, în pofida experienței bogate. Valul de piloți ce au venit din WSR include nume promițătoare (Sirotkin, Negrao, Stockinger), însă m-aș opri asupra unui tânăr deosebit de versatil, combativ și trecut prin multe: Richie Stanaway. Neozeelandezul a rămas alături de Status GP după anul de GP3, iar acum va concura pe materialul de concurs al defunctei Caterham Racing.

Filonul național

Dacă Michael Herck a fost primul pilot ce a arborat steagul românesc în GP2, acum ne putem concentra atenția pe un român veritabil. Robert Vișoiu promovează după trei ani de GP3 și va face pereche cu Sirotkin la Rapax, echipa ce l-a propulsat pe Pastor Maldonado înspre titlul categoriei în 2010 și a fost la un pas să se impună și în 2013 prin Stefano Coletti.

Exotisme și limitări

În general, seria GP2 are ierarhii previzibile ale echipelor, însă aproape toate sunt capabile de o performanță ocazională. Aparent, două formații rămân în urmă: MP Motorsport (care s-a mai împușcat în picior și prin cooptarea inamicului public Sergio Canamasas, alături de modestul Daniel de Jong) și Lazarus (care insistă cu Berthon și mai aduce un pilot de pluton din seria rivală, Zoel Amberg). Contingentul asiatic este format din veteranul Ryo Haryanto și noul japonez adus de ART, Matsushita. Cât despre Julian Leal, acesta părea să-și fi găsit echilibrul la început de 2014, dar apoi s-a pierdut din nou. Ar fi foarte riscant un pariu legat de clasarea sa la finele anului.

Calendarul a fost scurtat (forțat), odată cu dispariția MP al Germaniei. Vom avea așadar curse GP2 la toate etapele europene de Formula 1, plus două excursii asiatice la ambele capete ale sezonului: deschiderea din Bahrain și finalul de la Abu Dhabi. Noutatea de ultimă oră o reprezintă neprezentarea formației germane Hilmer la prima etapă, fapt ce reduce plutonul la doar 24 de mașini.

Însă dincolo de cifre, rămâne de observat trendul: la echipele de top există suficient talent pentru un nou an de curse palpitante, iar perspectiva unul duel prelungit între Vandoorne și perechea DAMS (cu diverși arbitri insinuați) ne va ține lipiți de ecrane în cel de-al unsprezecelea sezon GP2. Formațiile codașe vor tăia facturi în continuare și vor lupta pentru supraviețuire, atât în GP2 cât și în seria rivală, Formula Renault 3.5. Tot mai mulți aspiră la o fuziune între cele două serii, însă viitorul este oricum în mâinile lui Todt și Domenicali.